de-a lungul timpului
ANTON DAVIDOGLU (1876-1958)
Anton Davidoglu s-a născut pe 30 iunie 1876 la Bârlad ca fiu al Profirei Moţoc şi al lui Cleante Davidoglu (cu studiile universitare la Paris, susţinându-şi teza de doctor în medicină în anul 1868 şi care a ajuns mai târziu şeful spitalului din Bârlad).
După terminarea studiilor primare şi secundare la Bârlad între anii 1883 şi 1895, fără să mai studieze la universităţi româneşti (pe atunci nu erau decât cele înfiinţate de Al. I. Cuza la Iaşi şi Bucureşti), Anton Davidoglu a plecat la Paris să studieze matematica la Sorbona. Acolo, ca elev al Şcolii Normale Superioare, îşi ia licenţa în matematici după numai doi ani, în anul 1897, fiind foarte apreciat de către profesorul său de atunci Jacques Salomon Hadamard (1863-1963). În anul 1956, la al IV-lea Congres al matematicienilor români de la Bucureşti, Hadamard a întrebat: ce mai face eminentul meu elev Davidoglu?
După încă trei ani de studii, la numai 24 de ani, pe data de 24 noiembrie 1900, Anton Davidoglu şi-a susţinut la Sorbona teza de doctorat în matematici cu titlul: Sur l’équqtion des vibrations transversals des verges élastiques în faţa unei comisii prezidată de Emil Picard (1856-1941) din care mai făcea parte şi Henri Poincaré (1854-1912), unul ditre cei mai prolifici matematicieni din toate timpurile. Astfel, Anton Davidoglu devenea al şaselea român cu doctoratul în matematici la Sorbona, după Spiru Haret (1851- 1912) în 1878, David Emmanuel (1854-1941) în 1879, Constantin Gogu (1854-1897) în 1882, Nicolae Coculescu (1866-1952) în 1895 şi Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) în 1899.
Apreciată cum se cuvine de către comisie şi de specialiştii epocii, teza de doctorat i-a adus lui Anton Davidoglu o bucurie temporară urmată de o tristeţe pe termen lung! Tânăr şi fără experienţă, Anton Davidoglu nu şi-a publicat imediat rezultatele remarcabile din teză şi astfel, cu toată importanţa rezultatelor sale, el nu va apare printre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale, aceştia fiind consideraţi doar Erik Ivar Fredholm (1866-1927) şi Vito Voltera (1860-1940) ale căror lucrări fundamentale independente au fost publicate însă după teza lui Anton Davidoglu! Cei care l-au cunoscut direct pe Anton Davidoglu susţineau că această întâmplare ştiinţifică foarte tristă pentru el i-a marcat întreaga carieră ştiinţifică precum şi activitatea publicistică, aceasta însumând doar 12 articole!
Întors în ţară, după susţinerea tezei de doctorat, Anton Davidoglu a fost numit în 1902 profesor agregat, iar din 1905 profesor titular de calcul diferenţial şi integral la Facultatea de Ştiinţe (din care se va desprinde Facultatea de Matematică) a Universităţii Bucureşti ca successor al generalului Iacob Lahovary (1846-1907). La această catedră, Anton Davidoglu a mai predat ecuaţii diferenţiale ordinare şi cu derivate parţiale până la pensionarea sa la 1 ianuarie 1941. Tot la Facultatea de Ştiinţe a ţinut şi cursuri speciale de analiză matematică ocupându-se de teoreme de existenţă şi de calculul variaţiilor.
În anii dinaintea pensionării, Anton Davioglu a fost decan al Facultăţii de Ştiinţe.
După înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti în anul 1913, Anton Davidoglu a fost numit şi a funcţionat ca întâiul Rector al acestei tinere instituţii universitare, în condiţiile politice foarte dificile ale acelor vremuri marcate de războaiele balcanice sau de primul război mondial care au îngreunat destul de mult începuturile pline de entuziasm ale Academiei Comerciale din Piaţa Romană de azi. La Academia Comercială al cărei prim Rector şi membru fondator este considerat, Anton Davidoglu a funcţionat simultan şi ca profesor de algebră financiară şi asigurări, putând fi socotit ca fondator al Şcolii Româneşti de Matematici Financiare şi Actuariale.
În timpul războiului din 1916-1918, Anton Davidoglu s-a refugiat la Petrograd (Sankt Petersburg) unde a învăţat limba rusă, lucru care îi va fi de mare folos în anii care au urmat în colaborarea sa cu matematicienii ruşi, mai ales după al doilea război mondial când a funcţionat ca şef de sectoral Institutului de Matematică al Academiei Române.
În anii dintre războaie, Anton Davidoglu s-a mai ocupat de inginerie cadastrală.
Ca profesor şi pedagog, Anton Davidoglu a fost destul de sever cu studenţii săi sau cu cei ce se prezentau la examenul de capacitate pentru învăţământul secundar. Foştii lui studenţi menţionau că la Facultatea de Ştiinţe, într-o vreme, examenele greu de trecut erau ale lui Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu (1896-1929), Emil Pangrati (1864-1931) şi Anton Davidoglu! Exigenţa profesorului Anton Davidoglu era proverbială dar aceasta nu l-a împiedicat să fie şi să rămână un dascăl extrem de apreciat şi respectat de elevii săi.
Printre foştii elevi ai lui Anton Davidoglu se numără şi matematiceni români de valoare, precum: Theodor Angheluţă (1882-1964), Victor Vâlcovici (1885-1970), Octav Onicescu (1892-1983), Petre Sergescu (1893-1954), Dan Barbilian (1895-1961), Alexandru Pantazi (1896-1948), Florin Vasilescu (1897-1958), Dumitru V. Ionescu (1901-1985), Nicolae I. Ciorănescu (1903-1957), Miron Nicolescu (1903-1975), Grigore C. Moisil (1906-1973), Tiberiu Popoviciu (1906-1975) sau Caius Iacob (1912-1992), unii deveniţi mai târziu membri ai Academiei Române.
În matematica românească, Anton Davidoglu are meritul de necontestat de a fi deschis în anul 1900 cercetările româneşti în domeniul ecuaţiilor diferenţiale ordinare sau cu derivate parţiale, pe care matematica străină le studia deja de peste două veacuri. După Anton Davidoglu, se înscriu pe linia acestor preocupări Alexandru Myller (1879-1965) şi Vera Myller-Lebedev (1880-1970) de la Universitatea A. I. Cuza din Iaşi, începând din anul 1906, prin lucrările lor şi prin Şcoala de Matematică de la Iaşi pe care au fondat-o. În articolul din Gazeta Matematică din 1964 intitulat O şcoală de cercetare matematică, Alexandru Myller sublinia că subiectul şi tratarea tezei sale de doctorat în matematici i-au fost inspirate de teza de doctorat a lui Anton Davidoglu!
Chiar dacă a refuzat să mai publice, din motivele amintite deja, Anton Davidoglu a lăsat în urma sa, în mod indirect, două materiale didactice foarte importante şi anume:
1. Curs de analiză infinitezimală- (21+107 pagini litografiate) după notiţele luate la Facultatea de Ştiinţe şi publicat în anii 1930-1931 de către elevul său Racliş Neculai Rodolphe (1896-1966) devenit doctor în matematici la Sorbona (1925).
2. Curs de teoria asigurărilor- 283 pagini litografiate după notiţele de la cursul anului II ale studentului său Ilie Niculescu de la Academia Comercială, apărut în 1935.
Deşi puţine la număr dar dense în conţinut şi pline de idei noi, lucrările lui Anton Davidoglu au inspirat mulţi matematicieni români sau străini în cercetările acestora şi au fost citate în lucrări de referinţă în domeniu precum Tratat de analiză al lui Emil Picard.
Anton Davidoglu a devenit şi a rămas reper semnificativ în dezvoltarea învăţământului superior românesc matematic şi economic.
Fondator al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, Anton Davidoglu a pus bazele învăţământului matematic al economiştilor.
HARALAMBIE M. IONESCU (1909-1974)
A avut o carieră didactică ca prof.dr.doc. la ASE – Bucureşti, fiind şeful Catedrei de Matematici Economice.
Haralambie M. Ionescu s-a născut la 10 februarie 1909 în comuna Crăciunei, jud. Olt.
1) A urmat studiile universitare în matematică la Facultatea de Ştiinţe – Universitatea Bucureşti, licenţiat în matematici (1932);
2) Teza de doctorat – Universitatea Bucureşti (1948): „Schema Taucer generalizată şi ecuaţii lineare transgresive cu limite variabile” (doctor în matematici cu menţiunea „foarte bine cu distincţie”).
3) Absolvent al Seminarului Pedagogic Universitar (1933).
4) Actuar expert autorizat (1945) de la : Departamentul Corpului de Actuari (Ministerul Economiei Naţionale).
5) A fost statistician şi actuar expert la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale (1949).
6) Consilier ministerial în Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale – Direcţia Pensiilor (1949 – 1950).
7) Cariera universitară, la început în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, Universitatea Bucureşti (1948 – 1950). Din 1950 până la sfârşitul vieţii a funcţionat la ASE Bucureşti. A parcurs toate etapele profesiei şi carierei universitare până la gradul de profesor doctor docent.
8) Studiul distribuţiilor statistice cu caracteristici variabile, Buletinul Ştiinţific, secţia Matematică-fizică, t.III(1), 1951, pp 1-26.
9) Calcule numerice, Ed. Tehnică (nr.7), 1954.
10) Studiul fenomenului de invaliditate utilizând teoria lanţurilor cu legături complete.
11) Asupra unor probleme de estimaţie statistică, Revista de Statistică (nr.10), 1959, pp 42-53.
12) Generalizarea rezultatelor lui E. Zwinggi din practica asigurărilor colective pentru studiul grupurilor de persoane care se reînnoiesc în timp.
13) Matematici aplciate în economie, ASE, fasc. I-II, 1968.
14) Bazele matematice ale programării liniare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1965.
15) Programarea liniară, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964
16) Matematici pentru economişti, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1966.
Între timp a absolvit Seminarul Pedagogic Universitar (1933) dovedind reale calităţi de dascăl şi dorinţa de a urma această nobilă profesie.
Ca urmare a împletirii specialităţii de matematician, statistician şi actuar cu cea de dascăl, a funcţionat la Facultatea de Ştiinţe, Universitatea Bucureşti (1948 – 1950).
Din anul 1950 până la sfârşitul vieţii a funcţionat la ASE. Înfiinţează Catedra de Matematici Economice.
În cadrul catedrei, pe lângă activităţile didactice a depus activitate ştiinţifică susţinută.
ION SĂCUIU (1932-2011)
A absolvit Facultatea de Matematică – Fizică, Universitatea Bucureşti, secţia Matematică, în anul 1960 cu lucrarea „Funcţii biometrice” conducsă de academicianul Gh. Mihoc.
După absolvire a funcţionat ca asistent la Catedra de Teoria Probabilităţilor până în anul 1963 când s-a transferat la Institutul de Matematică, secţia Statistică Matematică. Ulterior, secţia de Statistică Matematică a devenit Centrul de Statistică Matematică. În cadrul Centrului de Statistică Matematică şi-a obţinut titlul de doctor în matematică cu teza „Contribuţii în teoria corelaţiei” avându-l conducător ştiinţific pe academicianul Gh. Mihoc. În anul 1970 a efectuat un stagiu de specializare de şase luni la Imperial College din Londra sub îndrumarea Prof.dr. C.R.Cox.
În anul 1971 a susţinut un concurs pentru un post de conferenţiar la Academia de Studii Economice din Bucureşti, catedra de Cibernetică, iar din februarie 1972 a fost transferat pe postul ocupat prin concurs, continuându-şi preocuparea didactică începută în anul 1968 predând cursuri de Cercetări Operaţionale, Teoria transmiterii informaţiei, Calcul economic. În paralel cu activitatea de cercetare a ţinut cursuri de Matematică şi la Academia Militară Tehnică.
În anul 1977 a fost transferat la Catedra de Matematică fiind numit Şef de Catedră. La acestă catedră a predat studenţilor de la Facultatea de Cibernetică, Management şi Finanţe, Contabilitate. Cursurile predate studenţilor erau atât de Analiză matematică, Algebră liniară, Teoria probabilităţilor şi statistică matematică, cât şi Matematici generale pentru economişti, iar în ultimii ani, înainte de pensionare a predat Teoria transmiterii informaţiei şi Matematici financiare şi actuariale.
În anul 1981 a concurat pentru ocuparea postului de profesor la Catedra de Matematică, post pe care l-a obţinut în urma concursului şi pe care l-a deţinut până la pensionarea sa în octombrie 2003. Paralel cu activitatea didactică a continuat-o şi pe cea de cercetare ştiinţifică în domeniul teoriei probabilităţilor şi adiacente precum: Statistică matematică, Cercetări operaţionale, Matematici financiare şi actuariale, activitate concretizată prin publicarea de articole în reviste de specialitate din ţară şi din Italia, S.U.A., China. De numele său sunt legate materiale didactice – cursuri şi culegeri de probleme apărute în edituri din ţară – precum: „Culegere de probleme de teoria probabilităţilor” (Ed. Tehnică, 1974, în colaborare cu G. Ciucu şi V. Craiu), „Probleme de statistică matematică” (Ed. Tehnică, 1974, în colaborare cu G. Ciucu şi V. Craiu), „Numere aleatoare. Aplicaţii în economie, industrie şi studiul fenomenelor naturale” (Editura Academiei, Bucureşti, 1978), „Cercetări operaţionale cu aplicaţii în economie” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979), „Funcţii aleatoare aproape periodice în probabilitate” (Editura Academiei Române, Bucureşti, 1983, în colaborare cu Gh. Cenuşă şi O. Onicescu), „Teoria probabilităţilor şi statistică matematică” (Editura ASE, Bucureşti, 1999, în colaborare cu Gh. Cenuşă şi V. Burlacu).
GHEORGHE CENUŞĂ (1940-2009)
Gheorghe Cenuşă s-a născut la 16 septembrie 1940 în oraşul Strehaia, unde a urmat şcoala elementară, iar apoi liceul. După ce a absolvit ,,Facultatea de Matematică” din Universitatea Bucureşti în anul 1964, a fost repartizat ca preparator la I.S.E. , care ulterior a devenit A.S.E.. A urcat cu brio toate treptele carierei universitare în cadrul A.S.E., fiind pe rând asistent, lector, conferenţiar şi în 1990 a devenit profesor.
Activitatea didactică a desfăşurat-o, în principal, la Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, al cărei prodecan a fost în perioada 1990 – 1995, când, la iniţiaţiva sa, a fost aprobată înfiinţarea secţiei de „Economie Matematică”, cea de a patra secţie a facultăţii în perioada 1995 – 2005. Pentru studenţii facultăţii a elaborat, singur sau în colaborare, nouă manuale de o ţinută ştiinţifică şi didactică exemplară, care au constituit repere pentru activitatea de predare a matematicii. Pregătirea matematică deosebită, dobândită în timpul facultăţii sub îndrumarea unei pleiade memorabile de academicieni Caius Iacob, Gheorghe Mihoc, Grigore Moisil, Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Nicolae Teodorescu, Victor Vâlcovici, Gheorghe Vrânceanu, Nicolae Dinculeanu, Aristide Halanay şi Solomon Marcus, precum şi talentul său pedagogic le-a fructificat excelent nu numai în elaborarea lucrărilor sale didactice, dintre care unele au abordat domenii dificile ale matematicii, dar şi în expunerile admirabile în faţa studenţilor, în cadrul cursurilor şi seminariilor, care i-au marcat pe mulţi dintre aceştia în activitatea profesională de mai târziu. Cu generozitate şi căldură, a îndrumat pe mulţi dintre mai tinerii săi colegi în activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică, fiind un veritabil mentor, de la care mulţi dintre colegii săi au deprins frumoasa meserie de cadru didactic.
Activitatea sa ştiinţifică, începută odată cu admiterea la doctoratul încheiat cu succes în anul 1982, s-a amplificat şi diversificat în timp, acoperind o arie remarcabilă de teme de cercetare din teoria probabilităţilor, statistica matematică, programarea matematică, cercetările operaţionale, cum ar fi funcţiile aproape periodice, martingalele reale, ecuaţii diferenţiale cu parametrii aleatori, funcţii vectoriale aleatoare, grafuri aleatoare, asigurarea echipamentelor, probabilităţi de risc, aplicaţii ale programării liniare şi programării convexe. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în 36 de articole ştiinţifice, dintre care unele în limba engleză, recenzate favorabil în S.U.A., Germania, U.R.S.S., în două monografii de prestigiu, ,,Funcţii aleatoare aproape periodice în probabilitate”. Ed. Acad. R.S.R., (colaborare), 1983 şi ,,Introducere în studiul fiabilităţii sistemelor”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1995, (colaborare), care i-au adus o binemeritată reputaţie în domeniul aplicării teoriilor matematice, mai ales în sfera asigurărilor şi actuariatului. Ca o recunoaştere a valorii contribuţiilor sale ştiinţifice i s-a conferit statutul de conducător de doctorat, în anul 2002, reuşind să îndrume activitatea de cercetare a mai multor doctoranzi, dar şi acceptarea sa ca membru activ al mai multor societăţi ştiinţifice matematice prestigioase din România, cum ar fi ,,Societatea de Ştiinţe Matematice din România”, ,,Societatea de Probabilităţii şi Statistică matematică din România” şi ca membru fondator al ,,Asociaţiei Actuarilor din România”.
În paralel cu activitatea didactică şi cea ştiinţifică, Gh. Cenuşă a depus eforturi deosebite şi în dezvoltarea activităţii Catedrei de Matematică, mai întâi ca tânăr cadru didactic, iar apoi ca unul dintre cei mai competenţi şi sagaci profesori ai catedrei. Urmaş ai unor venerabili şefi de catedră, Haralambie Ionescu (1952 – 1974), Tiberiu Postelnicu (1974 – 1977) şi Ion Săcuiu (1977 – 1985) , Gh. Cenuşă preia şefia catedrei în anul 1985, pe când era conferenţiar, îndeplinind cu probitate această funcţie până în 2008, cu o întrerupere de câteva luni în anul 1990, interval în care funcţia a fost deţinută de conf. dr. Ciprian Cosma. Mai ales după 1990, pentru a spori potenţialul didactic şi ştiinţific al corpului profesoral, a avut un rol determinant în atragerea unor noi membri valoroşi în catedră, în afirmarea şi apoi în promovarea lor pe bază de competenţă. Ca un efect remarcabil a fost augmentarea la 38 a numărului de cursuri aflate în portofoliul Catedrei de Matematică, modernizarea şi adecvarea programelor analitice, înfiinţarea unui laborator informatic al catedrei dotat, şi cu sprijin din partea conducerii academiei, cu software şi hardware performant. Încă din anii 70, ca membru al Consiliului profesoral al facultăţii C.S.I.E. a avut participări importante la rezolvarea multiplelor probleme ale facultăţii, devenind unul dintre membrii marcanţi ai consiliului. Cu mult entuziasm şi pasiune a îndrumat elaborarea planurile de învăţământ şi activitatea tinerei secţii de Economie Matematică, care după mai bine 10 ani de funcţionare, treptat s-a dezintegrat, prin aplicarea strategiei Bologna. Prin conţinutul planurilor de învăţământ şi prin calitatea de excepţie a corpului profesoral arondat, acestă secţie a oferit studenţilor cei mai dotaţi, ambiţioşi şi dornici de a deveni specialişti în asigurări şi actuariat o oportunitate demnă de invidiat în acele timpuri. Nu puţini au fost acei absolvenţi ai secţiei de Economie Matematică, care, realizându-se profesional, au transmis mulţumiri profesorilor ce i-au pregătit şi în special domnului profesor Gh. Cenuşă.
La sporirea prestigiului Academiei de Studii Economice a contribuit relevabil profesorul Gheorghe Cenuşă nu numai prin munca la catedră, dar şi prin maniera în care a condus, de-a lungul a mai mult de 25 ani, colectivul de elaborare a subiectelor de admitere la A.S.E., la disciplina „Matematică”. Capacitatea organizatorică deosebită şi creativitatea prolifică a sa au fost doi factori decisivi în formarea unui colectiv capabil de a elabora subiectele de matematică la un nivel remarcabil şi la crearea unui stil inconfundabil ce viza perfecţiunea. Numeroase exerciţii aflate printre subiectele examenului de admitere la A.S.E. s-au regăsit de-a lungul anilor în manualele de liceu sau în diversele culegeri de probleme şi exerciţii de matematică, probând o apreciere considerabilă din partea specialiştilor.
În fine, sunt de amintit şi cele patru contracte de cercetare ştiinţifică la care a colaborat sau a fost director, activitate prin care profesorul şi-a adus o contribuţie substanţială la resursele financiare ale academiei.
Exemplu de dăruire profesională, de corectitudine morală, cu o putere de muncă remarcabilă şi o memorie prodigioasă, organizator înzestrat, pătruns de spiritul disciplinei şi al punctualităţii pe care l-a transmis şi colaboratorilor săi, matematician de referinţă în domeniu având rezultate deosebite privind aplicarea teoriilor matematice în rezolvarea complexelor probleme economice, sunt trăsăturile esenţiale ale omului şi profesorului universitar dr. Gheorghe Cenuşă.
RADU ŞERBAN (1943-)
Profesorul Radu ŞERBAN s-a născut la 7 februarie 1943 în Sibiu. În oraşul natal urmează şcoala elementară şi termină liceul în anul 1961. Între 1961 şi 1966 urmează cursurile Facultăţii de Matematică (secţia Maşini de Calcul) din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În timpul anilor de facultate a beneficiat de îndrumările unei pleiade de mari profesori dintre care amintim pe academicienii Tiberiu Popoviciu, Gheorghe Călugăreanu, Petre Mocanu precum şi dascăli creatori de şcoală ca profesorii Ion Marusciac (de care a fost foarte apropiat), D.V. Ionescu, Gheorghe Pic. Aici a început pregătirea de bază în domeniul modelării fenomenelor economice, tehnice, sociale, etc. precum şi în domeniul calculului numeric, pregătire pe care a aprofundat-o ulterior.
La terminarea facultăţii, în anul 1966 este repartizat ca matematician – analist la Serviciul de Calcul Electronic din cadrul I.R.M.E. Bucureşti (actualmente ICEMENERG).
Din anul 1971 şi până în prezent a funcţionat în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Astfel între anii 1971 – 1976 a fost matematician – analist, iar între 1976 şi 1989 este cercetător ştiinţific principal III la Centrul de Cercetare şi Calcul al ASE.
La 1 martie 1990 este ales director adjunct ştiinţific al aceluiaşi centru, funcţie pe care o deţine până la 1 octombrie 1992 când trece ca lector universitar la Catedra de Matematică a ASE. Tot aici devine conferenţiar universitar din februarie 1995 până în octombrie 1999 când obţine titlul de profesor universitar.
În anul 1986 obţine titlul de Doctor în ştiinţe matematice al Universităţii din Bucureşti, în specializarea „Modele matematice în informatică”. Teza intitulată „Metode şi tehnici de optimizare” este susţinută sub coordonarea profesorului universitar doctor Ion Văduva.
Activitatea didactică a desfăşurat-o în special în cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică. În perioada 1972 – 1992 susţine cursuri şi seminarii la disciplinele Matematică, Cercetări Operaţionale, Limbaje de Programare şi Analiză Numerică.
Din 1992 şi până în prezent, în calitate de cadru didactic titular al Catedrei de Matematică a predat cursuri şi seminarii la disciplinele Algebră Liniară, Analiză Matematică, Matematici Financiare, Analiză Numerică, Teoria Probabilităţilor şi Statistică Matematică.
În cadrul secţiei de Economie Matematică din Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică introduce pentru prima dată în cadrul Academiei de Studii Economice cursul de Optimizare Stochastică cu aplicaţii în asigurări. În cadrul cursurilor de masterat susţine în cadrul Facultăţii de Contabilitate şi Informatică de Gestiune cursul de Metode Cantitative şi Calcule Financiare, iar la Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică cursul de Modele si Metode de Optimizare a Proceselor Economice. A predat şi cursul de Metode şi Tehnici de Modelare a Fenomenelor Social-Economice în cadrul unor cursuri postuniversitare şi cursurile de matematică din cadrul Invăţământului la Distanţă de la Piatra Neamţ (2002-2010).
Din anul 2003 devine conducător de doctorat în specializarea Cibernetică şi Statistică Economică unde a îndrumat şi îndrumă 12 doctoranzi. În cadrul Şcolii Doctorale din Academia de Studii Economice este titularul cursului de Matematici Aplicate în Economie. O activitate didactică importantă a fost aceea de membru în comisiile pentru examenul de admitere şi de licenţă. A fost membru în comisiile de exminare doctorală, de evaluare a referatelor de doctorat precum şi în numeroase comisii de susţinere a tezelor de doctorat în diferite specializări economice în ASE şi în alte universităţi din ţară şi străinătate.
Profesorul Radu Şerban s-a remarcat în mod special prin talentul său pedagogic. Cursurile sale sunt clare, precise şi foarte bine organizate. Evaluările activităţii sale didactice făcute de studenţi au fost întotdeauna măgulitoare. În acest sens trebuie menţionat şi faptul că Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România i-a decernat profesorului Radu Şerban titlul de „profesor Bologna”. Titlul i-a fost înmânat în cadrul primei manifestări în acest sens, manifestare care a avut loc la Sibiu, în decembrie 2007, în cadrul activităţilor culturale organizate sub egida „Sibiu – capitală culturală europeană – 2007”.
Profesorul Radu Şerban a desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică. A scris singur şi în colaborare cu colegi din catedră 27 de cărţi, monografii, cursuri universitare şi culegeri de probleme. A publicat peste 70 de articole în reviste din ţară şi străinătate şi a avut peste 120 de comunicări la simpozioane ştiinţifice dintre care 19 comunicări la manifestări ştiinţifice internaţionale. Majoritatea acestor comunicări ştiinţifice au fost publicate în volumele conferinţelor respective.
O bogată activitate de cercetare a profesorului Radu Şerban s-a materializat în cele peste 80 de contracte de cercetare la care a participat. La 23 dintre acestea a fost director de proiect. Principalele domenii de cercetare s-au materializat prin lucrări în domeniul modelării matematice a fenomenelor economice. Principalele rezultate le-a obţinut în domeniul metodelor de optimizare neliniară, studii privind eficienţa algoritmilor de optimizare şi aplicaţii în economie în special în activităţile financiare şi de producţie. A avut rezultate originale, deosebite în domeniul metodelor de rezolvare numerică a unor ecuaţii neliniare şi a obţinut câteva noi clase de algoritmi de optimizare unidimensională. A elaborat pachete de programe de calcul pentru rezolvarea modelelor de optimizare neliniară convexă (sau neconvexă), pentru estimarea parametrilor şi prelucrarea statistică a datelor experimentale. A creat şi a aplicat în practică modele matematice pentru programarea operativă a producţiei în special în industria metalurgică şi chimică. A avut rezultate originale deosebite în rezolvarea problemei repartiţiei optime a sarcinilor electrice şi termice între grupurile unei termocentrale şi în modelarea, simularea şi optimizarea deciziilor economico-financiare la nivelul societăţilor de asigurări.
Este referent ştiinţific al revistelor Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research (revistă cotată ISI) şi Journal of Information Systems and Operations Management.
A fost membru al Societăţii Române de Cercetări Operaţionale şi al Comisiei de Cibernetică a Academiei Române.
A beneficiat de stagii de perfecţionare şi schimb de experienţă în modelare matematică la Universitatea din Moscova şi Sankt Petersburg şi la Centrul de Calcul al Academiei de Ştiinţe din Moscova, la Universitatea din Dallas, Universitatea Columbia din New York şi Universitatea din Orleans.
În calitate de director adjunct al Centrului de Cercetare şi Calcul al Academiei de Studii Economice (1990 – 1992) şi în calitate de prodecan al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică (2000 – 2008), responsabil cu pregătirea profesională, învăţământul la distanţă şi sistemul de management al calităţii, profesorul Radu Şerban a depus eforturi deosebite şi multă pasiune pentru modernizarea şi dezvoltarea învăţământului economic în special la Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică şi implicit în cadrul Academiei de Studii Economice.
ION PURCARU (1947-)
Ion PURCARU s-a născut la 21.09.1947 în satul Bâlta, judeţul Gorj, unde a făcut şi studiile elementare (1954-1961). Studii liceale le-a făcut la Şcoala Medie nr. 2 din Tg Jiu (1961-1965). A urmat studii universitare la Facultatea de Matematică-Mecanică a Universităţii Bucureşti (1965-1970) cu examenul de licenţă susţinut şi promovat în 1970 în faţa unei comisii formată din acad. prof. dr. Gheorghe Mihoc, prof. dr.doc. George Ciucu şi lector dr. Virgil Craiu. În 1970, prin repartiţie guvernamentală, a devenit asistent universitar stagiar la Catedra de Matematică de la ASE, unde a funcţionat până la pensionare, în 2012. A parcurs, prin concurs, toate treptele universitare devenind asistent titular (1974), lector (1978), conferenţiar (1990) şi profesor (1993). În 1972 a fost admis la doctorat la Universitatea din Bucureşti în domeniul Teoria matematică ai informaţiei şi teoria codurilor, iar în 1978 a devenit doctor în matematici cu teza Contribuţii la măsurarea dependenţei probabiliste susţinută public în faţa comisiei formată din: prof. dr. doc Cabiria Andreian Cazacu (decan şi preşedinte), conf. dr. doc. Silviu Guiaşu (conducător ştiinţific), acad. prof. dr. Octav Onicescu, conf. dr. Ion Săcuiu şi conf. dr. Ion Văduva (membri). În anii 1982-1985, a fost cadru didactic cooperant în Algeria, la Universitatea din Sétif, susţinând, în limba franceză, cursuri şi seminarii de analiză matematică, statistică matematică şi probabilităţi, programare liniară şi capitole speciale de optimizare matematică sau conducând teze de licenţă la Universităţile din Sétif şi Constantine. Aceleaşi discipline le-a abordat (în română sau în franceză) şi pentru studenţii diferitelor facultăţi din ASE, cu care a lucrat în cei 42 de ani de activitate în această universitate. După 1990, a avut o contribuţie remarcabilă privind disciplinele de matematici financiare şi matematici actuariale la a căror renaştere şi dezvoltare a participat. Preocupări sale didactice şi ştiinţifice sunt legate de optimizarea matematică, teoria informaţiei, matematicile financiare şi actuariale, măsurarea diversităţii sau istoria matematicii, domenii în care, singur sau în colaborare, a elaborat şi publicat 21 de cărţi şi manuale universitare (2 recenzate în baze de date internaţionale), 196 de articole şi a susţinut numeroase comunicări ştiinţifice. Printre cărţile de succes în rândul cititorilor cu pregătiri diverse, se află: Elemente de algebră şi programare liniară. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti (1982), Informaţie şi corelaţi,. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti (1988), Matematici Financiare Editura Economică, Bucureşti (1992, vol. 1; 1993, vol. 2), Matematică şi Asigurări, Editura Economică, Bucureşti (1994), Oameni, Idei şi Fapte din Istoria Matematicii, Editura Economică, Bucureşti (1996, cu Octavian Bâscă), Matematici Generale şi Elemente de Optimizare. Editura Economică, Bucureşti (ediţiile I, II, III, 1997, 2004 şi 2011), Matematici Financiare. Teorie şi practică în operaţiuni bancare şi tranzacţii bursiere. Editura Economică, Bucureşti (1998), Matematici Financiare.Teorie şi aplicaţii. Editura Economică, Bucureşti (2000, cu Oana Purcaru), Introducere în Matematici Financiare. Modele şi Formule. Editura Economică, Bucureşti (2005, cu Oana Purcaru) sau Introducere în măsurarea diversităţii. Teorie şi aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti (2011). Pe lângă diverse activităţi universitare profesionale, ştiinţifice sau obşteşti desfăşurate în ASE sau în afară, a mai funcţionat în calitate de Consilier al Ministrului Învăţământului (1991) şi ca Prodecan al facutăţii de Contabilitate şi Informatică de Cestiune din ASE (2000-2004).